Cand zici Avraam, gandeste-te la tin'
Unde traiesti, cum te inchini,
Gandeste-te ca Tara e 'naintea ta
De ea vrei singur a te bucura?
Cand zici 'Avraam', gandeste-te, dar nu la bogatii
Ci, ca ai frati cu zecile de mii
Si impreuna Tara sa strabati
Nu ca si Lot spre lume sa te-abati!
Cand zici 'Avraam' sa nu uiti de fagaduinta
Tot ce vei cere prin credinta
Ti se va da, insa-mpreuna
Ajunge-vei la capat, la cununa!
Cand zici 'Avraam', ridica sus privirea
Pe-altar ca jertfa s-aduci doar iubirea
Cu ea tu vei strabate Tara-n lung si-n lat
Cu fratii pe care Domnul ti i-a dat!
Cand zici 'Avraam', gandeste-te la cei ce au plecat
'Naintea ta, si tara o strabat
Si asteapta sa ajungem si noi sus
Sa ne-ntalnim la sarbatoarea lui Isus,
Unde canta-vom vesnic fericiti
Cu cei ce-au fost aici smeriti:
Cu Moise, cu profetii, cu-Avraam
Fiindca-acolo-i Tara noastra-n Canaan!
Poezia am scris-o ascultand o discutie a copiilor in casa despre cum si langa cine se vor aseza la masa in Canaan si ce vor intreba si pe cine. Una din fete a zis ca se aseaza langa Avraam ca el sigur e acolo daca asa a zis Domnul Isus. Tu langa cine vrei sa stai?